Tyrese Haliburton a revenit în teren pe 7 octombrie, în primul meci de pregătire al Indiana Pacers împotriva Minnesota Timberwolves, după aproape 16 luni de recuperare. Stelul a jucat 16 minute, a înregistrat 7 puncte și 6 pase decisive, iar Pacers au câștigat cu 123-112. Haliburton și-a rupt tendonul lui Ahile drept în Game 7 al Finalei NBA din 2025.
Meciul a avut și o dimensiune personală. Partida a fost disputată la Ames, Iowa, la Iowa State University, alma mater-ul lui Haliburton, iar pentru el a fost o dublă întoarcere acasă. Era prima sa apariție în arena universității după șase ani. Studenții au stat la coadă din seara dinainte pentru a intra în secțiunea suporterilor și pentru a primi un tricou galben cu fața lui Haliburton și inscripția „Cyclone Hali”.
Primul său coș după mai bine de un an a venit în primul sfert. Pe o fază de 2 contra 1 alături de Pascal Siakam, Haliburton a driblat și a finalizat cu o săritură de la 4,5 metri. Înainte, nerăbdător, trimisese o pasă fără să privească, spre Andrew Nembhard, care a ieșit în afara terenului.
„Eram obosit de tot”, a spus Haliburton, râzând, după meci. „Dar chiar și așa, tot simțeam că sunt din nou pe teren.”
Adrenalina l-a purtat pe parcursul celor 16 minute. „Am propriile așteptări”, a declarat el. „Dar scopul nostru este să câștigăm un campionat. Asta nu s-a schimbat niciodată.”
Un sezon dificil și o echipă care vrea să se redreseze
Revenirea lui Haliburton contează enorm pentru viitorul echipei. Ultima dată când a fost sănătos, a oferit unul dintre cele mai bune momente decisive din istoria playoff-ului NBA, cu câte o șansă de egalare sau de victorie în fiecare dintre cele patru runde ale play-off-ului din 2025. Pacers conduceau în primul sfert al Game 7 de la Oklahoma City, până când Haliburton s-a accidentat, iar Thunder au ajuns până la capăt.
În timp ce Haliburton își recupera forma, Pacers au câștigat doar 19 meciuri în sezonul 2025-26, cel mai slab bilanț din istoria francizei. Echipa a fost decimată de accidentări încă de la începutul sezonului, iar spre finalul lui a arătat ca o umbră a formației care ajunsese în Finală.
Acum, Pacers par una dintre cele mai greu de descifrat echipe înainte de sezonul 2026-27. Deși au ajuns în finala conferinței în 2024 și din nou în 2025, sunt estimați la doar 42 de victorii și se află pe locul 10 în Conferința de Est, conform Basketball Power Index. Pacers sunt, de asemenea, ultima echipă care a învins campioana New York Knicks într-o serie de playoff.
„Nu mă uit prea mult la asta”, a spus Haliburton. „Toată echipa se poate identifica cu asta. Ne-am simțit cu toții așa, într-un fel sau altul.”
Haliburton nu vrea ca lumea să uite sezonul trecut. „Puteți lua [clasamentele noastre din preseason] drept lipsă de respect”, a spus el, „dar trebuie să înțelegeți că ne-am pus singuri în această poziție prin modul în care am jucat anul trecut. Există standarde pe care nu le-am atins și trebuie să revenim la ele. Și nu e un secret că a fost un declin anul trecut.”
Chad Buchanan, general managerul echipei, a recunoscut că revenirea nu este garantată. „Să regăsim magia aceea nu este ceva sigur”, a spus el. „Dar jucătorii noștri de bază cred unii în alții. Simt că lumea i-a scris deja. Asta s-a întâmplat și în cei doi ani în care am avut parcursuri bune: oamenii ne-au lăsat deoparte. Asta îi motivează.”
Din spatele scenei: recuperare, familie și comunitate
Într-o zi, înainte de începerea pregătirii, Haliburton și soția sa, Jade, au vizitat copii de la Peyton Manning Children’s Hospital din Indianapolis. Haliburton a participat ca ambasador al Indiana Donor Network, pentru a sensibiliza publicul cu privire la donarea de organe. Cei cinci copii prezenți au primit transplant de rinichi.
La masa de colorat, discuția a devenit rapid animată. „Care este culoarea ta preferată?”, i-a întrebat Haliburton. Unul dintre copii a spus „roșu”, altul „albastru”, iar un al treilea „galben”. Un alt copil a spus „curcubeu”, ceea ce a declanșat o dispută despre dacă toate culorile pot fi considerate una singură. Haliburton a spus că ar putea fi. Când el a spus că-i place griul, copiii s-au arătat șocați. „Nu auziți niciodată asta, nu?”, a spus el zâmbind.
Haliburton a petrecut cea mai mare parte a anului în Indianapolis, implicat în astfel de proiecte. Anterior, ajutase Pacers să reînvie meciul de softball caritabil din această vară, cu jucători de la Indianapolis Colts și Indiana Fever. Tribunele stadionului Victory Field, cu 12.000 de locuri, au fost pline.
Legătura lui cu regiunea Midwest este profundă. Haliburton s-a născut în Wisconsin, și-a cunoscut soția și i-a cerut mâna în Ames. Legătura s-a adâncit și mai mult după ce a fost transferat la Indiana în 2022.
„Acum am o altă perspectivă asupra vieții”, a spus el. „Sunt recunoscător că pot juca din nou baschet și că pot face toate lucrurile pe care le pot face în comunitate, pentru că atunci când se întâmplă așa ceva, parcă ți se derulează viața prin fața ochilor.”
La câteva luni după operație, în prima sa vacanță, abia reușea să coboare scările unei case închiriate și avea nevoie de ajutor să se deplaseze. Chirurgul îl avertizase, dar realitatea l-a lovit din plin. A plâns sub duș.
„A trebuie să accepți că de pe culmea lumii ai ajuns în cu totul altă parte, într-o clipă”, a spus Haliburton. „Sună absurd, pentru că este o accidentare de baschet, dar există un termen. Știi că vei fi bine în acel interval. Avem cei mai buni medici și terapeuți din lume. Știi că vei reveni, dar este un lucru înfricoșător.”
În timpul recuperării, Haliburton a făcut și o infecție severă cu herpes zoster, care i-a provocat umflarea feței și o creștere în greutate de aproximativ 14 kilograme din cauza medicației puternice. Boala, extrem de contagioasă, l-a ținut departe de colegi, pe banca echipei. A fost încă o lovitură într-un sezon lung.
Buchanan a explicat că, de obicei, jucătorii de elită accidentați au tendința de a-și urma propriul program. „Ty nu este așa. Ty este construit să știe ce are nevoie echipa de la el, nu ce trebuie să facă el pentru echipă.”
În perioada de recuperare, Haliburton revedea uneori vechile sale highlight-uri. „Doar ca să simt ceva”, a spus el. „Odată puteam să fac lucrurile acelea. Mi-e dor de senzația aceea.” A revăzut chiar și Finala din 2025, concentrându-se asupra Game 4. Pacers conduceau cu 2-1, dar Thunder au revenit din urmă cu peste zece puncte în repriza a doua, iar Shai Gilgeous-Alexander a marcat 15 dintre cele 35 de puncte în ultimele 4 minute și 38 de secunde.
„Game 4 va trăi mereu în mintea mea”, a spus Haliburton. „Dacă câștigi meciul acela, întreaga serie se schimbă.”
Un nou început și semnale puternice
Revenirea sa este cu atât mai importantă cu cât echipa a schimbat unele piese. Cea mai mare mutație a fost aducerea lui Ivica Zubac, care a înlocuit plecatul Myles Turner, într-un transfer de la termenul-limită care a costat Indiana-ul alegerea cu numărul 5 din draft. Surse din echipă spun că Pacers sunt convinși că transferul va redeschide fereastra lor de campionat, recunoscând în același timp că Zubac, care joacă mai aproape de coș, aduce alte calități decât Turner, un center care întinde apărarea prin șuturi de la distanță.
Buchanan a subliniat că antrenorul Rick Carlisle știe să găsească soluții. „Dacă lucrurile nu merg bine, sau [Zubac] nu se integrează bine, el se adaptează.”
Carlisle a avertizat însă că echipa nu trebuie să-l vadă pe Haliburton drept salvatorul ei. „Suntem o echipă foarte dependentă unii de alții”, a spus el. „Când am avut acel parcurs foarte bun în doi ani, ne-a făcut speciali: legătura dintre noi, ecosistemul nostru, dependența unii de alții. Vom fi mereu mai buni ca suma tuturor părților.”
Integrarea cu Zubac poate dura. Și combinația dintre Haliburton și noul pivot încă nu funcționează perfect. În pick-and-roll-urile din preseason au avut probleme de sincronizare, Haliburton întorcându-se adesea din colț înainte ca noul său center să apuce să deschidă.
„Este atât de nerăbdător să demonstreze lumii”, a spus Buchanan. „Urăște când oamenii spun că va trebui să aibă răbdare. Urăște asta. El spune: «Am stat afară 16 luni, sunt gata să joc.» Este evident foarte încrezător, dar cred că va trebui să își recapete ritmul și simțul jocului.”
Haliburton s-a mișcat uneori ca înainte de accidentare, dar în primul său meci de revenire s-au văzut și durerile de creștere. S-a comparat cu un rookie, care joacă prea repede și trebuie să încetinească pentru ca atacul să găsească ritmul. S-a întors pe glezna dreaptă în timpul meciului și a ratat următorul meci de pregătire, dar un RMN a confirmat că tendonul lui Ahile nu a fost afectat.
„Eram entuziasmat să fiu acolo, dar trebuie să încetinesc puțin”, a spus el. „Mai sunt multe de îmbunătățit, atât la mine, cât și la echipă. Dar sunt bucuros că sunt din nou pe teren.”
Vara aceasta, mai multe momente din sală i-au dat încredere. Într-una dintre după-amiezile de la sfârșitul lunii iulie, la 13 luni de la operație, a driblat o dată, a aruncat mingea spre coș și a alergat după ea. Mingea a lovit cercul și a revenit, iar Haliburton a trecut-o printre picioare și a făcut un dunk cu mâna dreaptă, în timp ce membrii staffului au urlat împreună. Cel mai tare a urlat chiar el, eliberând tensiunea acumulată de peste un an.
Avusese un pariu cu Erik Huddleston, antrenorul de forță și condiție al echipei: dacă reușea dunk-ul, nu mai făcea antrenamentul suplimentar de după practică. Era un dunk pe care nu-l mai făcuse regulat de când era rookie, la 20 de ani. Ulterior, a postat un videoclip cu acțiunea pe rețelele sale sociale, iar mesajul pentru restul ligii a fost limpede.
Însă un moment mai discret, petrecut o lună mai târziu, a transmis un semnal și mai puternic. Înainte de începerea sezonului, jucătorii Pacers au avut un minicamp la Los Angeles. La un moment dat, în timpul unui scrimmage, Haliburton a căzut pe parchet. În trecut, toată sala ar fi tăcut, așteptând să se ridice, la fel cum se întâmplase în seara de la Oklahoma City.
De data aceasta, nu s-a întâmplat nimic. S-a ridicat, iar jocul a continuat.
„Asta”, a spus el, „mă face să mă simt din nou normal.”